Dezvoltarea spirituală, din punct de vedere tehnic, științific, reprezintă o ramură a dezvoltării personale.
Din punctul meu de vedere este cea mai importantă parte a dezvoltării personale.
De ce o consider a fi cea mai importantă ramură: cu toții știm că sîntem mai mult decât un trup, mai mult decât ființa socială care interacționează cu lumea exterioară. În adâncul fiecăruia există conștiința, mai mult sau mai puțin trează, a lumilor interioare personale, dar și a lumilor nevăzute exterioare nouă, a vieții de dincolo de moarte.
Întreg acest ansamblu de elemente existențiale, din planul mental sufletesc psihic, inclusiv dar mai ales transpersonal, specifice ființei umane, îl numim Lumea spirituală.
Trupul fizic este un derivat, și totodată o unealtă a lumii spirituale.
Prin dezvoltarea spirituala învatam care este adevărata noastră menire, care este locul nostru în lume, cum functionează omul ca ființă și parte vie în acest ansamblu existențal numit Omenire/ Viață.
Sîntem un spirit ce deține un trup.
Nu un trup, ce deține un spirit/suflet.
Astfel, indiferent din ce perspectivă ai începe drumul dezvoltării personale, nu poți elimina complet aspectul spiritul și efectele lui asupa evoluției tale (dacă îți doresti cu adevărat o dezvoltare durabilă).
Orice latură ai alege să îți dezvolți, by defalut e necesară și cunoașterea aspectului spiritual aferent acelei laturi a ființei tale.
Altfel, dezvoltarea personală reală ori o faci , ori nu.
De ce?
Pentru că e atât o necesitate cât și un stil de viață, deloc negociabil.
MH