Ce se întâmplă la nivel spiritual ‘’tehnic’’ când tu simți că ceva nu mai are rost, dar totuși faci acel lucru, împotriva propriei tale simțiri?
Dintr-o perspectivă spirituală, atunci când simți că ceva nu mai are rost, dar totuși continui să faci acel lucru , in spiritualitatea tehnică, există atât avantaje, cât și dezavantaje care pot apărea pe cale de consecință. Iată mai jos enumerate o mică parte din ele:
Avantaje spirituale:
- Înveți noi perspective despre acceptare și răbdare: Continuarea drumului, chiar și atunci când simți că nu mai are sens, poate adânci înțelegerea acceptării și răbdării față de propria voință și față de realitățile exterioare. Aceste trăiri pot deveni lecții esențiale în dezvoltarea unei atitudini de detașare și renunțare la control.
- Transcenderea ego-ului: De multe ori, când simțim că nu mai are rost și totuși persistăm, este o oportunitate de a depăși dorințele și fricile ego-ului. Acest fapt poate duce la o mai bună înțelegere a scopului nostru mai mare, corelat cu sinele autentic, nu cu așteptările și dorințele impuse de ego. Asta dacă stii să faci diferența in interiorul tău intre Sinele propriu si Ego-ul propriu. Adesea ele sint confundate fie intre ele, fie cu unele parazitare ca iti vânează independența și suveranitatea existențială.
- Credința în providență: De multe ori, într-o astfel de situație, omul poate învăța să aibă încredere că există o rațiune mai înaltă, un plan divin, chiar dacă nu îl înțelege pe moment. Continuarea drumului, chiar și atunci când simți că nu mai are sens, poate deveni un act de credință, de încredere că totul se întâmplă pentru un motiv pe care nu îl vedem acum.
- Creștere spirituală: Uneori, confruntarea cu momentul de rezistență sau de „nu mai are sens” este un punct de cotitură spirituală. Persistența în fața acestor sentimente poate să adâncească conștiința de sine și să contribuie la creșterea spirituală, dincolo de înțelesurile imediate ale acțiunii.
Dezavantaje spirituale:
- Confuzie interioară și disonanță: Continuând să faci un lucru care nu mai are sens pentru tine, poți experimenta un conflict între voința ta interioară și acțiunile tale exterioare. Această disonanță poate crea confuzie și suferință spirituală, si nu numai având ca efect pierderea unui echilibru intern, lucru care duce inevitabil la distrugerea ta in exterior, dacă starea de disonanță este mai mare decât limita de toleranță suportată de ființa ta.
- Riscul de a nega vocea interioară: Persistând într-o acțiune care nu mai rezonează cu tine poate duce la ignorarea intuiției și a sinelui interior, ceea ce poate distorsiona percepția asupra propriei căi și a sensului vieții tale. Acest lucru poate fi perceput ca o formă de auto-sabotaj spiritual, deoarece te îndepărtezi de înțelepciunea interioară. Pentru a evita un astfel de risc iti sint necesare atât o autocunoaștere profundă, cât și o capacitate de observare și o finețe spirituală deosebite.
- Stagnare spirituală: Dacă acțiunile tale nu sunt aliniate cu adevărul tău interior, acest conflict poate împiedica evoluția spirituală. Poți ajunge să te simți blocat(ă), ca și cum te învârtești într-un cerc vicios fără a ajunge la claritate sau progres. Sau mai grav, poți ajunge să dezvolți o boală spirituala autoimună, nemai-reușind să faci diferența dintre tine și paraziții spirituali.
- Epuizare spirituală: Luptând împotriva propriei tale simțiri, este posibil să te simți epuizat pe plan spiritual. Continuarea în fața unei rezistențe interne poate duce la o senzație de gol și de pierdere a scopului, făcându-te să te simți complet descurajat și izolat de propria ta esență. Deasemeni e bine să ai in vedere faptul că această energie pe care tu o aloci unei astfel de lupte interioare poate fi redirectionată/recanalizată către alte acțiuni, de entiăți parazitare ce folosesc energia umană pentru atingerea propriilor lor scopuri – de aici apare si realitatea acestei lupte in gol, in van: ne amintim de expresia ‘’a te lupta cu morile de vânt’’
Concluzie:
În spiritualitate, acțiunile noastre sunt adesea văzute ca oportunități de a învăța și de a evolua.
În fața unui astfel de moment de confuzie, unde „nu mai are rost” dar continui să faci ceea ce ai de făcut, e important să te întrebi de ce rămâi pe acea cale.
Dacă persistăm dintr-un loc de credință, înțelegere și deschidere, procesul poate adânci conexiunea noastră spirituală cu noi înșine și cu divinitatea.
Însă, dacă acest act este făcut dintr-un loc de rezistență și frică, poate aduce suferință, stagnare și chiar disipare spirituală. In eventualitatea in care nu vă e cunoscut termenul de spiritualitate tehnică – e partea ratională a spiritualității , mulți consideră că spiritualitatea e limitată exclusiv la a simți, insă nu e doar simțire: este si ea, Spiritualitatea, organizată cu, si intr-o logică, desăvârșită.
MH
Empowering lives, Inspiring futures